luni, 10 octombrie 2011

Social media si relatiile interumane

Dupa ce am ales tema acestui articol, am urmat pasii firesti oricarui proiect. Pasul cel mai important, zic  eu, este cercetarea, acumularea de date, fapte si informatii sufuciente si relevante. Am luat in considerare toate datele, pentru a testa valoarea de adevar a ipotezelor utilizate si evitarea selectarii arbitrare, strict subiective, am evitat apropierea de fapte cu idei preconcepute, am luat faptele asa cum sunt ele.


Era intalnirilor virtuale, a doua realitate!

Traim in era intalnirilor virtuale, acest mediu care ne-a invadat parca atat de firesc viata, transformandu-se in a doua realitate.
Ce ne atrage cel mai mult este necunoscutul, discutia cu o serie de persoane pe care nu le cunoastem si care nu ne cunosc. Ne ofera iluzia unui inceput nou, caci „amicii virtuali” nu ne cunosc trecutul, aspectul fizic sau situatia materiala, factori care sunt analizati de multe ori in cadrul intalnirilor reale.
Marea atractie a Facebook este posibilitatea de a invada viata celorlalti. Faptul ca la un click distanta se afla o alta persoana cu profilul ei format din preferinte diverse, dar, mai important, statutul ei sentimental care poate determina si gradul de interes pe care cineva il poate avea fata de altcineva, dar si fotografiile reprezinta atuuri de socializare.
Unii dintre noi  folosesc retelele de socializare ca material informativ, unii pentru publicitate, unii pentru a pastra comunicarea cu cei care, intr-un fel sau altul, le-au atins existenta, unii din nevoia de victimizare sau de afisare a propriei superioritati, unii pentru a-si largi cercul de cunoscuti. Dar nu putini sunt cei care gasesc in socializarea virtuala si o forma de a uita de propria insingurare.
                Aceasta practica poate fi destul de amuzanta si benefica, ajutand persoana sa socializeze cu persoane ce impartasesc interese si convingeri comune. Unele persoane sunt ajutate astfel sa-si construiasca increderea in sine dar ajuta si la dezvoltarea abilitatilor de comunicare si relationare interpersonala.  Insa, aceasta activitate poate deveni confuza pentru cei neinitiati in acest tip de relationare.
De asemenea pentru cei care nu sunt pregatiti sa faca fata unui angajament emotional, sau o confruntare fata in fata, socializarea online este mult mai usor de gestionat si poate fi oricand intrerupta. Pe de alta parte tocmai aceasta lipsa de angajament emotional este un puternic dezavantaj pentru cei care incearca sa-si gaseasca un partener.
E important sa vezi aprecierea oamenilor pe care ii cunosti dar de cand retelele de socializare si-au facut loc in programul nostru zilnic aprecierea o contorizam mai mult in like-uri. Clipele petrecute cu prietenii, cu familia, intalnirile cu persoana iubita, intalnirea accidentala cu un fost coleg de liceu in autobuz sunt momente care  ne creeaza emotii puternice, memorabile. Un comment, un like, un smiley nu trebuie si de fapt, nu au cum sa inlocuiasca o imbratisare, un zambet, o discutie reala.
Folosirea Internetului a contribuit la o comunicare mai intensa (ramane de discutat daca si mai profunda).

Facebook exploateaza dorinta de cunoastere care caracterizeaza fiinta umana

 In februarie 2004, studentul la Harvard, Mark Zuckerberg, a conceput o retea de socializare vazuta initial ca un site prin care fostii studenti urmau sa tina legatura dupa terminarea studiilor. Daca in 2005 reteaua opera in 800 de universitati, succesul a inceput sa apara atunci cand s-a introdus un serviciu nou, prin care utilizatorii sunt informati despre activitatile prietenilor.
Unii dependenti de Facebook au decretat ziua de 31 mai drept QuitFacebook Day, in care toti cei care doreau sa paraseasca reteaua de socializare erau incurajati pentru a o face.
Zicala  precum ca naivitatea este cea mai sigura sursa de imbogatire este veche, insa in noua societate informationala ea si-a gasit o noua aplicabilitate. Tot ce trebuie sa faci este sa duci de nas cat mai multi oameni care sa-ti doneze identitatile lor.
Multe  scandaluri au izbucnit ca urmare a folosirii neadecvate a informatiilor personale pe care multi naivi se grabesc sa le posteze. La o simpla cautare pe Google a cuvintelor „facebook scandal” se afişeaza nu mai puţin de   267.000.000 de referinte.


SRI cu ochii pe retelele de socializare!


Directorul SRI, George Maior a declarat in cadrul emisiunii „După 20 de ani“, difuzata de Pro TV, ca institutia pe care o conduce, monitorizeaza si culege informatii relevante pentru securitatea statului si din cadrul retelelor de socializare. Maior a spus ca exista ofiteri care se ocupa de acest tip de „aparare cibernetica“ si care urmaresc in special dezbaterile care au ca scop radicalizarea persoanelor in anumite directii care pot pune in pericol securitatea tarii. „Cand vorbim de surse deschise, ca Facebook, de retele de socializare, de Internet in general, suntem preocupati de a intelege acest fenomen din punct de vedere al analizei pe care serviciul o produce pentru beneficiarii noştri. Sursele deschise au devenit in ultimii ani o zona foarte bogata in informatii, dincolo de informatiile si analiza care se degaja la suprafata acestor fenomene“, a declarat directorul SRI.

Intrebat daca exista oameni specializati care citesc bloguri sau urmaresc diverse comentarii pe diferite forumuri de discutii, George Maior a raspuns afirmativ, indicand ca acest lucru se face numai daca acele informatii sunt considerate relevante. Seful SRI nu a declinat de asemenea existenta unor agenti sub acoperire care activeaza pe retele sociale, acolo unde exista focare virtuale care incurajeaza radicalismul. „Exista servicii de informatii care se uită atent si la aceste fenomene din acest punct de vedere“.

Noile dezvaluiri despre practicile de spionaj online folosite de Facebook vin in urma celui mai recent scandal de acest gen, cand gigantul retelelor de socializare a fost fortat sa recunoasca faptul ca si-a spionat constant cele 750 de milioane de utilizatori. A aparut imediat si „scuza” pentru amestecul in viata privata a utilizatorilor sai, spunand ca la origine se afla „o simpla greseala”: software-ul retelei se descarca automat in computerele utilizatorilor cand ei se conectau la Facebook si „in mod neatent” se trimiteau informatiile companiei, fie ca utilizatorii erau sau nu erau conectati la Facebook in acel moment.

In realitate, datele erau cu regularitate trimise inapoi in serverele Facebook, iar aceste date pot valora miliarde atunci cand creeaza „tinte” de publicitate bazate pe vizitarea site-urilor utilizatorilor.  Practicile dezvaluite de bloggerul australian Nik Cubrilovic, care este un specialist In tehnologiile online, a starnit reactii furioase in randul utilizatorilor celei mai populare retele de socializare.


marți, 25 ianuarie 2011

Tu ce vrei?

Eu?
Nu stiu, mi-e greu sa-mi dau seama, sa stiu daca mai vreau ceva. Sunt in fata unei situatii de a putea avea totul, cu toate astea aleg sa nu vreau nimic.
De ce?
Cel mai ciudat lucru este ca nici eu nu pot intelege. Stiu ce pot, imi cunosc limitele atat superioare cat si inferioare, de cele mai multe ori ma uimesc si pe mine. Si toate astea nu ma ajuta deloc. Oricine ar putea spune ca sunt nebun. Desi pot avea lumea la picioare nu fac nimic. De multe ori m-am intrebat: Ce vreau cu adevarat?  Poate o motivatie puternica m-ar ajuta sa ma schimb.
Dar… care?
Ei drace…  aici m-am blocat!
Multi  au luat ca model  in viata piramida, au pornit de la baza si au ales sa urce pana in varf. Acolo s-ar afla telul superm, acolo si-au propus ei sa ajunga.
Bun, si cand ajungi acolo? Ce faci?  Ti se termina piramida si?… Ajungi intr-un punct si stai cocotat acolo? Wow! Superb! Genial!
Stii ce se afla la mine in varful piramidei?

Nimic… a mea e putin altfel. Vezi tu, e cu fundu’n sus…  Pornesti dintr-un punct -in care nu ai nimic- si incepi sa cladesti.  Usor usor baza se largeste si tinde spre infinit. Piramida mea nu are o lmita, cat poti cladi ea creste. Doar ca… exista o problema… 
Echilibru’!
Un cuvant magic!
Iti mai aduci aminte cum ai invatat sa mergi pe bicicleta? Cate cazaturi ai luat? Senzatia aia nesuferita ca altii pot si tu nu? Iti amintesti ca au fost momente in care ai crezut ca va fi imposibil sa pastrezi echilibrul? Sunt sigur ca iti amintesti!
Ei bine, cum a fost dupa? Cum a fost cand ai reusit? Sa nu mai vorbim de cei care merg pe o roata si fac giubuslucuri… Ai vazut cat de simplu ti se pare acum!
Secretul…? Unul singur: echilibrul!
Oare echilibrul asta imi poate tine si mie piramida? Sunt sigur ca da, poate!
Doar ca trebuie sa il gasesc, trebuie sa invat sa merg pe bicicleta! 
Deocamdata invat sa cad, acum cat piramida este inca mica. Va fi mult mai dureros cand piramida va fi mare!