Eu?
Nu stiu, mi-e greu sa-mi dau seama, sa stiu daca mai vreau ceva. Sunt in fata unei situatii de a putea avea totul, cu toate astea aleg sa nu vreau nimic. De ce?
Cel mai ciudat lucru este ca nici eu nu pot intelege. Stiu ce pot, imi cunosc limitele atat superioare cat si inferioare, de cele mai multe ori ma uimesc si pe mine. Si toate astea nu ma ajuta deloc. Oricine ar putea spune ca sunt nebun. Desi pot avea lumea la picioare nu fac nimic. De multe ori m-am intrebat: Ce vreau cu adevarat? Poate o motivatie puternica m-ar ajuta sa ma schimb.
Dar… care?
Ei drace… aici m-am blocat!
Multi au luat ca model in viata piramida, au pornit de la baza si au ales sa urce pana in varf. Acolo s-ar afla telul superm, acolo si-au propus ei sa ajunga.
Bun, si cand ajungi acolo? Ce faci? Ti se termina piramida si?… Ajungi intr-un punct si stai cocotat acolo? Wow! Superb! Genial!
Stii ce se afla la mine in varful piramidei?
 |
Nimic… a mea e putin altfel. Vezi tu, e cu fundu’n sus… Pornesti dintr-un punct -in care nu ai nimic- si incepi sa cladesti. Usor usor baza se largeste si tinde spre infinit. Piramida mea nu are o lmita, cat poti cladi ea creste. Doar ca… exista o problema…
Echilibru’!
Un cuvant magic!
Iti mai aduci aminte cum ai invatat sa mergi pe bicicleta? Cate cazaturi ai luat? Senzatia aia nesuferita ca altii pot si tu nu? Iti amintesti ca au fost momente in care ai crezut ca va fi imposibil sa pastrezi echilibrul? Sunt sigur ca iti amintesti!
Ei bine, cum a fost dupa? Cum a fost cand ai reusit? Sa nu mai vorbim de cei care merg pe o roata si fac giubuslucuri… Ai vazut cat de simplu ti se pare acum!
Secretul…? Unul singur: echilibrul!
Oare echilibrul asta imi poate tine si mie piramida? Sunt sigur ca da, poate!
Doar ca trebuie sa il gasesc, trebuie sa invat sa merg pe bicicleta!
Deocamdata invat sa cad, acum cat piramida este inca mica. Va fi mult mai dureros cand piramida va fi mare!
